Prima vizita la cabana Malaiesti
Sub pretextul participarii unui Concurs de schi alpin am reusit sa o conving pe Ilinca (a mea consoarta) sa mergem la Malaiesti. Ma gandisem ca ne va fi mai usor sa ne familiarizam cu locul daca mergem cand avea loc un eveniment oarecare - mai multa lume, Salvamont mai atent, etc. Plus ca stiam de pe derdelus.ro ca mai vin si altii, oameni de munte adevarati. Si asa a fost, ne-am intalnit, printre altii, cu Matei Laudoniu si Horatiu Campian, oameni ale caror blog-uri m-au facut de multe ori sa salivez de pofta si sa pierd ore intregi urmarindu-le turele pe net.
Am avut o bafta extraordinara. Desi eram echipati cum scrie la carte, exista o usoara tendinta catre echipament de primavara dar... ce sa vezi. Iarna era in toi. A inceput pe la 1500 m altitudine, brusc, langa rapa Malaiestilor, cand un strat de zapada si-a facut aparitia si apoi a continuat sa se ingroase iar burnita usoara care ne insotise in urcarea catre cabana s-a transformat in ninsoare.
Nici nu ajungem bine la cabana (urcarea cam 2h 20 min) ca dam pe gat 2 pahare de afinata si mi se spune ca daca vrea sa particip la concurs trebuie sa fug, sa mai prind mansa a doua. Inca gafaind dupa urcarea cu tot echipamentul in spinare si cu genunchii inmuiati de afinata fug la start, ma inscriu din goana pe lista de concurs si in timp ce se desfasoara "mansa a doua" pentru unii, eu dau repede doua coborari printre cele 10 porti, impreuna cu salvamontistii din Bran care doar ce coborasera si ei de la Omu.
Acestea fiind gatate, concursul se termina si fugim inapoi la cabana unde ne cazam si apoi ne dezechipam de echipamentul de urcare si ne echipam cu cel de tura si plecam, eu pe schiuri, Ilinca pe jos. Am facut repede doua ture cu schiurile printr-un pulver minunat si apoi ne-am intors la cabana unde ne-am asezat la masa si dai si mananca si dai si bea, participam la festivitatea de premiere a concursului de schi si apoi Matei vine cu ideea - "da' de ce nu mai dam noi o tura, ca-i o zapada excelenta afara?" Zis si facut, echiparea si inapoi in zapada. Mai dam o tura din prima sa catre Hornuri si apoi ne intoarcem la cabana. Mai stam de vorba si povesti pana pe la 10.30-11.00 si apoi la culcare. Pe la 3 dimineata suntem treziti de o ceata de temerari - beti, care pleaca la schi. Adormim. Pe la 5 suntem treziti de o ceta de temerari-beti, care se intorc de la schi.
Duminica dimineata m-am trezit sa fotografiez rasaritul.
Pe la 10.30 plecam in tura toata trupa catre Hornuri, care pe schiuri, care cu ele in spinare, care fara schiuri. Vremea schimbatoare, cand ceata, cand ninsoare, cand soare, zapada buna-doar un pic cam uda, dar nu foarte grea.
Urcam prin Hornul mare pana aproape de iesire. Ilinca si Irina, care au mers tot timpul in fata ne-au anuntat ca e gheata la iesirea din Horn si ca nu are rost sa continuam.
Ne oprim, ne echipam si la vale cu noi.
Recunosc ca am plecat de sus cu oarecare morcov-nu ma mai dadusem niciodata pe un horn - fapt care mi-a afectat stilul :-) si m-am infipt in zapada de doua ori, dar pe ultima treime a Hornului si in partea de jos, de sub hornuri m-am dat intr-un mare fel, iar schi-urile mele Kastle MX98 mi-au dovedit inca o data ca oamenii aia de la Kastle stiu ce fac, ca input-ul primit de cei din fabrica de la rideri precum Chris Davenport este implementat in schi asa cum trebuie.
Cateva cuvinte despre cabana - e inca in lucru, unele camere sunt neincalzite, altele au godin - dar costa la fel :-(, unele au paturi mai bune decat altele, mancarea e buna, oamenii de la cabana sunt cum sunt (orientati catre bani, ca asta e sunt comercianti), oamenii din Salvamont sunt OK.
Poze pe Picassa la http://picasaweb.google.co.uk/danut.nicolae/PrimaVizitaLaMalaiesti# si pe blog-ul lui Matei Laudoniu la http://mateilaudoniu.blogspot.com/2009_04_01_archive.html precum si al lui Horatiu Campian la http://hcampian.blogspot.com/2009/04/pulver-nesperat-la-schi-la-malaiesti.html
Am avut o bafta extraordinara. Desi eram echipati cum scrie la carte, exista o usoara tendinta catre echipament de primavara dar... ce sa vezi. Iarna era in toi. A inceput pe la 1500 m altitudine, brusc, langa rapa Malaiestilor, cand un strat de zapada si-a facut aparitia si apoi a continuat sa se ingroase iar burnita usoara care ne insotise in urcarea catre cabana s-a transformat in ninsoare.
Nici nu ajungem bine la cabana (urcarea cam 2h 20 min) ca dam pe gat 2 pahare de afinata si mi se spune ca daca vrea sa particip la concurs trebuie sa fug, sa mai prind mansa a doua. Inca gafaind dupa urcarea cu tot echipamentul in spinare si cu genunchii inmuiati de afinata fug la start, ma inscriu din goana pe lista de concurs si in timp ce se desfasoara "mansa a doua" pentru unii, eu dau repede doua coborari printre cele 10 porti, impreuna cu salvamontistii din Bran care doar ce coborasera si ei de la Omu.
Acestea fiind gatate, concursul se termina si fugim inapoi la cabana unde ne cazam si apoi ne dezechipam de echipamentul de urcare si ne echipam cu cel de tura si plecam, eu pe schiuri, Ilinca pe jos. Am facut repede doua ture cu schiurile printr-un pulver minunat si apoi ne-am intors la cabana unde ne-am asezat la masa si dai si mananca si dai si bea, participam la festivitatea de premiere a concursului de schi si apoi Matei vine cu ideea - "da' de ce nu mai dam noi o tura, ca-i o zapada excelenta afara?" Zis si facut, echiparea si inapoi in zapada. Mai dam o tura din prima sa catre Hornuri si apoi ne intoarcem la cabana. Mai stam de vorba si povesti pana pe la 10.30-11.00 si apoi la culcare. Pe la 3 dimineata suntem treziti de o ceata de temerari - beti, care pleaca la schi. Adormim. Pe la 5 suntem treziti de o ceta de temerari-beti, care se intorc de la schi.
Duminica dimineata m-am trezit sa fotografiez rasaritul.
Pe la 10.30 plecam in tura toata trupa catre Hornuri, care pe schiuri, care cu ele in spinare, care fara schiuri. Vremea schimbatoare, cand ceata, cand ninsoare, cand soare, zapada buna-doar un pic cam uda, dar nu foarte grea.
Urcam prin Hornul mare pana aproape de iesire. Ilinca si Irina, care au mers tot timpul in fata ne-au anuntat ca e gheata la iesirea din Horn si ca nu are rost sa continuam.
Ne oprim, ne echipam si la vale cu noi.
Recunosc ca am plecat de sus cu oarecare morcov-nu ma mai dadusem niciodata pe un horn - fapt care mi-a afectat stilul :-) si m-am infipt in zapada de doua ori, dar pe ultima treime a Hornului si in partea de jos, de sub hornuri m-am dat intr-un mare fel, iar schi-urile mele Kastle MX98 mi-au dovedit inca o data ca oamenii aia de la Kastle stiu ce fac, ca input-ul primit de cei din fabrica de la rideri precum Chris Davenport este implementat in schi asa cum trebuie.
Cateva cuvinte despre cabana - e inca in lucru, unele camere sunt neincalzite, altele au godin - dar costa la fel :-(, unele au paturi mai bune decat altele, mancarea e buna, oamenii de la cabana sunt cum sunt (orientati catre bani, ca asta e sunt comercianti), oamenii din Salvamont sunt OK.
Poze pe Picassa la http://picasaweb.google.co.uk/danut.nicolae/PrimaVizitaLaMalaiesti# si pe blog-ul lui Matei Laudoniu la http://mateilaudoniu.blogspot.com/2009_04_01_archive.html precum si al lui Horatiu Campian la http://hcampian.blogspot.com/2009/04/pulver-nesperat-la-schi-la-malaiesti.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu